Conferinţa Naţională de Îngrijiri Paliative – Alba Iulia, 26-28 octombrie 2017
VIAŢA E PE ZILE! – CONCEPTUL DE TIMP ÎN PALIAŢIE
(rezumat)
Timpul e într-o legătură indisolubilă cu viaţa. Timpul e spaţiul pentru relaţii. Timpul este o condiţie pentru viaţă. Trăim tot mai des sub sentimentul urgenţei şi al unor vremuri lipsite parcă de timp. Mai mereu pe fugă, cu ochii pe ceas şi în criză de timp uităm îndemnul din străbuni „să-ţi petreci timpul.” Adică nu doar să treci prin el, ci să-l simţi la modul personal şi să reflectezi asupra lui.
Apoi intrăm în registrul lui „dacă”. Dacă am avea timp să ne dăm seama că nu e bine să nu ai timp. Dacă am şti că timpul subiectiv e cel care contează. Dacă ne-am reaminti de cât de puţin e nevoie pentru a trăi cu adevărat vremurile şi timpul din ele…Şi totuşi, adesea trăim pe lângă viaţă. Şi într-o zi, realizăm că „timpul nu mai are răbdare.”
Însoţirea pacientului pe drumul unui diagnostic de boală în stadiu terminal este un demers dificil care pune laolaltă acceptatea şi negarea, lupta şi renunţarea, viaţa şi moartea. Cum trăieşte pacientul timpul vieţii sale atunci când află că are cancer? Dar atunci când i se comunică un prognostic de viaţă limitat? Care e raportul dintre timpul subiectiv şi cel obiectiv? Cum se produce întâlnirea dintre timpul pacientului şi timpul familiei? De cât timp are nevoie echipa de îngrijiri paliative pentru a conţine suferinţa pacientului? Se poate dilata un timp comprimat, un timp redus la tăcere? Cum se trăieşte timpul vieţii în preajma morţii? Dar timpul morţii alături de viaţă? Care e ritmul acestui timp? Când stă pe loc? Când se opreşte? Şi cum se poate merge mai departe?
Atelierul îşi propune să nuanţeze dimensiunile timpului în paliaţie şi să sublinieze impactul pe care prognosticul de viaţă limitat îl are asupra pacientului, familiei şi echipei de îngrijiri paliative. Cu ajutorul studiilor de caz vom arăta importanţa comunicării şi a suportului emoţional în modul în care pacientul primeşte vestea bolii, acceptă diagnosticul şi îşi resemnifică viaţa de aici înainte. Vom vedea ce putere are modul în care pacientul integrează boala şi cum se poate ajunge la decompensare emoţională în contextul apropierii termenului de viaţă prognosticat de medic. Vom explica şi presiunea lipsei de timp resimţită uneori de cei care lucrează în paliaţie.
Toate acestea vor duce la o mai bună înţelegere a ceea ce trăieşte pacientul, aşa încât timpul pe care încă îl are să devină un timp bun, plin şi sufleteşte vindecător.
dr. Dana Nagy – Centrul Oncohelp, psih. Manuela Furdi – Hospice Timişoara